Sete

Oare câte veri mi-au mai rămas de trăit?

Îmi vine să mă arunc în lume, să zbor spre necunoscut,

Să sfidez legea firii, să sfidez reguli prestabilite,

Să fug în deruta timpului, să plutesc în contra lui,

Să respir fiecare clipă, să scot sufletul din ea,

Să-mi umplu inima de seva vieților paralele

Ale unui suflet care tânjește după mii de existențe,

După alte vieți.

Nu mă satur de trăit,

Dați-mi și viețile voastre!

Mă voi strădui să le trăiesc demn și infinit.

Mahmureală

M-am trezit mahmură,

Aveam capul greu

De atâta orgoliu.

Îmi simţeam sufletul uşor

Şi mintea în ceaţă.

Cu ochii vedeam dincolo de soare

Cu inima auzeam cântecul în mare.

Şi - aş fi rămas acolo,
Plutind pe valuri reci în raţiune,

Suspendată-n inexistenţă

Aş fi trăit în ireal,

Cufundată în esenţă.

Căci ce e alcoolul fără mahmureală

Şi ce e viaţa fără sminteală?

Când toţi te acuză pe tine de visare

Şi ei dorm, atât de adânc, în nepăsare.

Cutremur

Capul mi se zguduie

Şi-mi tremură ochii.

Visez că respir şi respir doar în vis,

Căci timpul a-mpietrit.

Mă leg de prezent

Şi ard de dorinţă,

Adorm în viitor învelită-n neştiinţă.

Copilăria minte şi fuge,

Aduce la suprafaţă naivitatea

Cu care se apără de lume.

Am îmbatrânit şi mă cutremur,

Căci nu mai sunt fericită,

Ci trăiesc extazul clipelor

Picurate pe cearceaful raţiunii,

Mă cutremur.

Plouă cu febră

Plouă cu febră când mă strângi în braţe.

Mă întind când mă chemi în şoaptă.

Furtuna a început,

Stropii se simt la fel

Când mă cuprinzi ard

Simt febră când mă săruti picurând,

Febră când mă înfăşori.

Ce mod plăcut de a arde.

Deşteptare

O, voi ce priviţi pe sub gene dese,

Cu ochii strânşi de dor,

Nu aţi obosit să nu vă pese

Nici măcar de-o intenţie de zbor?

Căutaţi s- ascundeţi suflete,

Ce ţipă în disperare

Şi când le găsiţi demne,

Fugiţi şi adormiţi cu detaşare.

Să pornim înspre soare,

Cu drag de lumină şi foc.

Să iubim atunci când ne doare,

Sufletul fără noroc.

Dragostea

E un joc infantil,
Cu o minge de foc ce se opreşte,

Izbind zidul raţiunii,

E o predică fără sens,

Un Dumnezeu în subsidiar,

O credinţă aparentă

Şi un gând de bine,

O înşiruire de trăiri frivole,

Înghesuite în filmul vieţii.

Amor întârziat

Mi s-a dat vreodată vara înapoi,
Ori toamna inimii?
Mi s-a făcut dreptate seara,
Ca apoi să mi se ia în zori,
Ori când mi-e iubirea în toi?
Atunci când el mă uită,
Mă simt sfâşiată.
Şi adorm lângă uşa zgâriată,
După zgomotul izvorât de a sa plecare
Să trăiesc atunci când îl respir,
Ori atunci când îl gândesc?
Să trăiesc atunci când vine,
Ori atunci când mă lasă în urmă?
Sau poate în zorii de vanilie,
În braţe puternice şi miros de bărbat,
Pe cearceaful uzat de dorinţe.
Iluzie, braţe moi, contur de ceară,
Albastru pur, pe-un ton de izbucnire
Mă pierd în el, se pierde în mine,
Şiroaie, râsete înăbuşite, gemete line,
Afară ,doar ploaia ce ne-ngâna odată suspinele
Şi cerul purpuriu care îşi aşteaptă ziua de mâine.

Omniprezenţă

Sunt mereu aici,
În lumina ce-ţi intră în ochi,
În ţipetele de pe stradă
Dintr-o zi de sărbătoare,
Sunt atâtea moduri de schimbare.
Sunt în norii ce te umbresc,
În clovnul ce te înveseleşte,
Ori în cel ce te înspăimântă
Nu mă dezlipesc de cămaşa ta,
Sunt ca soarele în zi,
Ori ca luna în noapte,
Ori ca cerul pe fundal,
Asist circul şi trăiesc lumea.
Stimă celor ce reacţionează,
Sau celor ce trăiesc...
Sunt atâtea moduri de schimbare...
Azi le vreau, mâine mă împlinesc
Finalul mă găseşte tot aşa
...Existând.

Regres

Aş pleca prin viaţă
Ca o pasăre măiastră,
Ca un vis ce se înalţă,
Printre raze pe fereastră!


Şi-am ajuns să ştiu
Ce am vrut aşa târziu.
Şi-am plecat în pustiu
Cutreierând cerul cenuşiu!


Am aflat o lume,
Despre care se spune,
Că are legi bune
Şi moravuri cântătoare-n strune!


Ce-am dorit şi ce-am găsit:
Lume oarbă şi zenit,
Capăt de ceară şi am orbit
De-atâta dor necontenit!

Dezolare în stare lichidă

Ploaia cade din cerul auriu,
Cu tristeţea ei cu tot;
Lacrimi se strecoară alene,
Pe obrajii oraşului.
Si soarele a plecat
In ţările calde,
Pentru a se ascunde
De noaptea raţiunii!

Noi

Vânt…
Se face frig sub linişte.
Praf...
Adevărul este proaspăt
Zâmbete...
În afara timpului
Căutare...
Pe tine, ori pe cineva asemănător,
Vânt...
Se întoarce noaptea,
Cortina de stele cade
Fum...
Ce se înalţă spre apus,
Iar florile ce cresc
Spre inima mea,
Răsar dureros
Din inima ta.
Pământ...
Pământul din noi
Se cerne în soare
Luna ne-mbie
C-un suflet ce moare
Oglindă...
Noi...