Cutremur

Capul mi se zguduie

Şi-mi tremură ochii.

Visez că respir şi respir doar în vis,

Căci timpul a-mpietrit.

Mă leg de prezent

Şi ard de dorinţă,

Adorm în viitor învelită-n neştiinţă.

Copilăria minte şi fuge,

Aduce la suprafaţă naivitatea

Cu care se apără de lume.

Am îmbatrânit şi mă cutremur,

Căci nu mai sunt fericită,

Ci trăiesc extazul clipelor

Picurate pe cearceaful raţiunii,

Mă cutremur.

Plouă cu febră

Plouă cu febră când mă strângi în braţe.

Mă întind când mă chemi în şoaptă.

Furtuna a început,

Stropii se simt la fel

Când mă cuprinzi ard

Simt febră când mă săruti picurând,

Febră când mă înfăşori.

Ce mod plăcut de a arde.

Insignifianţă

Cârduri de aripi,
Minuni ce se sting…
Intr-o parte a lumii
Intr-un colţ înghesuit
Stau sufletul şi cunoaşterea
Vorbesc despre viaţă,
Vorbesc despre zei,
Despre cei ce au fost,
Au trăit şi au pierit,
Pe un cer de speranţe,
Strânse toate la un loc,
Cu un fir de lut.
Iar omul încă veghează
Calea spre împlinire…

Dezolare în stare lichidă

Ploaia cade din cerul auriu,
Cu tristeţea ei cu tot;
Lacrimi se strecoară alene,
Pe obrajii oraşului.
Si soarele a plecat
In ţările calde,
Pentru a se ascunde
De noaptea raţiunii!

Noi

Vânt…
Se face frig sub linişte.
Praf...
Adevărul este proaspăt
Zâmbete...
În afara timpului
Căutare...
Pe tine, ori pe cineva asemănător,
Vânt...
Se întoarce noaptea,
Cortina de stele cade
Fum...
Ce se înalţă spre apus,
Iar florile ce cresc
Spre inima mea,
Răsar dureros
Din inima ta.
Pământ...
Pământul din noi
Se cerne în soare
Luna ne-mbie
C-un suflet ce moare
Oglindă...
Noi...