Lumea pe care eu o redau poate fi uşor comparată cu o frunză,ce cade încet, legănându-se,într-o adiere uşoară de vânt, pe trupul omenirii,luminată de soarele pal,stropită de roua dimineţii...Există!...De-o infinitate de ori,într-o infinitate de dimineţi senine, într-o infinitate de vieţi paralele...
miercuri, 2 decembrie 2009
Dezolare în stare lichidă
Ploaia cade din cerul auriu,
Cu tristeţea ei cu tot;
Lacrimi se strecoară alene,
Pe obrajii oraşului.
Si soarele a plecat
In ţările calde,
Pentru a se ascunde
De noaptea raţiunii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu