Mahmureală

M-am trezit mahmură,

Aveam capul greu

De atâta orgoliu.

Îmi simţeam sufletul uşor

Şi mintea în ceaţă.

Cu ochii vedeam dincolo de soare

Cu inima auzeam cântecul în mare.

Şi - aş fi rămas acolo,
Plutind pe valuri reci în raţiune,

Suspendată-n inexistenţă

Aş fi trăit în ireal,

Cufundată în esenţă.

Căci ce e alcoolul fără mahmureală

Şi ce e viaţa fără sminteală?

Când toţi te acuză pe tine de visare

Şi ei dorm, atât de adânc, în nepăsare.