Lumea pe care eu o redau poate fi uşor comparată cu o frunză,ce cade încet, legănându-se,într-o adiere uşoară de vânt, pe trupul omenirii,luminată de soarele pal,stropită de roua dimineţii...Există!...De-o infinitate de ori,într-o infinitate de dimineţi senine, într-o infinitate de vieţi paralele...
vineri, 22 octombrie 2010
Existence
Închide ochii...
Simte-mă!
Deschide-i!
Inspiră-mă!
Rămâi cu mine...
Respiră-mă!
Ia-mă cu tine...
Pătrunde-mă!
Fugi cu mine,
Lipită de spatele tău,
De parca ai fi...de unul singur!
Dormi cu mine...
Transpiră-mă!
Mori cu mine...
Naşte-mă!
Nu te opri!
Conturează-mă!
Odihneşte-te...
Acum exist.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ma duce cu gandul la mitul androginului :) ... saumai bine zis la contopirea ce are loc in cadrul casatoriei
RăspundețiȘtergereExact mitul androginului era in mintea mea :)!
RăspundețiȘtergerebine ca am mai auzit si eu cate ceva d ela scoala :P :)))
RăspundețiȘtergere