De obicei,trăiesc...şi atât,
Pe lângă oameni,
Pe lângă lucruri,
Un obiect de decor.
Sunt în aer,ori în apă,
Curg din rouă,
Mă preling din soare
Pe cerul tău amorţit.
Nu mă auzi,doar simţi
Şi nu mă gândesti,
Doar mă conştientizezi,
Deşi ziua mă porţi în tine,
Noaptea îţi sunt interstiţial
Şi tresari în plină linişte,
În lipsa vreunui motiv posibil,
În momentul tău de spirit,
Când îţi vorbeşte fiinţa interioară,
Pentru că eu exist,
Atâta timp cât tu îmi exişti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu