Lumea pe care eu o redau poate fi uşor comparată cu o frunză,ce cade încet, legănându-se,într-o adiere uşoară de vânt, pe trupul omenirii,luminată de soarele pal,stropită de roua dimineţii...Există!...De-o infinitate de ori,într-o infinitate de dimineţi senine, într-o infinitate de vieţi paralele...
miercuri, 4 august 2010
Promenade
Zarea coboară tablouri,
În prim plan : pe înserate.
Zumzete şi adieri,
Cer cărămiziu şi mult calm,
Vânt ce se strecoară prin păr,
Tu în faţă,eu în spate,
Drum prăfuit şi fluturi
Ce aleargă-n zborul lor
Şi îmi lovesc uşor tâmplele.
Trăiesc şi îmi umplu timpul,
Respirând din ce în ce mai intens,
Pentru că mă chemi la tine,
Fără să o spui,doar priveşti
Îţi întâmpin privirea
Cu fiecare por,
Totul se subînţelege
Până şi faptul că :
Într-adevăr mă plimb,
De mână cu un nebun de legat,
Pe străzi calde şi prăfuite.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu