Lumea pe care eu o redau poate fi uşor comparată cu o frunză,ce cade încet, legănându-se,într-o adiere uşoară de vânt, pe trupul omenirii,luminată de soarele pal,stropită de roua dimineţii...Există!...De-o infinitate de ori,într-o infinitate de dimineţi senine, într-o infinitate de vieţi paralele...
luni, 19 aprilie 2010
Uprising
Ce poţi face când
Te sfâşie lumina ,
Îţi rupe hainele în bucăţi,
Iar trupul ţi se împarte
Într-o mie de direcţii
Toate ideale,
Ori doar oglinzi
Ce reflectă o posibilitate
De a fi fericit,
Ori măcar, liniştit
Că ai făcut tot posibilul
Să rămână senin
Cerul inimii tale.
În timp ce bolta cerească
Îti acoperă fruntea,
Strălucind a speranţă,
Ori de deznădejde,
Ori...de inconştienţă.
Te ridici din praf,
Îti scuturi spatele
Şi fraternizezi cu neantul,
Până treci podul decepţiei,
Şi deschizi porţi pline ,
De răvaşe cu promisiuni,
Ori rămâi întins
Şi te absoarbe pământul,
Pe care va călca
Un altul ca tine,
Pentru a relua cu-nverşunare
Propria-ţi degradare,
Pe care
Cu nonşalanţa ta,
O vei numi a mia oară
Înălţare...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu