luni, 19 aprilie 2010

Noapte bună




Albastru ...
Un susur pe strada murdară;
Fiecare are câte un plan.
Mă mir cum de îşi amintesc
Că din când în când
Mai trebuie să şi respire!
Când trăirea e în toi,
Copiii omenirii
Îşi înclină chipurile spre pământ
Şi îşi sprijină capetele în palme.
Plictisul e la putere,
De fiecare dată când oboseşti să trăieşti.
Somnul e sfânt pentru cei obosiţi,
Iar gândul că va pierde,
E o nestemată la gâtul fiecăruia,
Ce atârna greu, în momentul eliberării,
În momentul saltului,
În apa riscului, ori pe pământul clipei de mâine.
Nesiguranţa aşteptării ne-nchină mereu
Şi ne sufocă.
Mi-e milă ,ori silă,
Ori un amestec din ele,
Noapte bună!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu