Reminder

Clipe trăite în van se înşiră
Şi-mi tulbură liniştea,
Mi-o picură cu ceară,
Apoi se usucă şi se-nvechesc,
Pe aşternutul ponosit,
În care încă îmi odihnesc speranţa,
În care încă respir aerul cu iz de naftalină,
Ce sălăşuieşte în camera ta;
Am nevoie de tine,
Să mă trezeşti din letargie,
Am nevoie de cuie,
Să mi le baţi în mâini,
Să îţi marchezi teritoriul,
În mijlocul sufletului meu,
Exact în mijloc,
Nu mai la dreapta,
Ori mai la stânga,
Nici în pieptul unei înlocuitoare,
Cu care să îţi domoleşti aspiraţia!
Am nevoie să mă ridici,
Cum ai facut-o mereu,
Am nevoie să mă hrăneşti,
Din seva sufletului tău,
Iar cand va fi să adorm,
Să-mi respiri în păr,
Şi braţele să ţi le înfăşori
În jurul gâtului meu rece,
Pentru a mă calma ,
Ori pentru a mă pătrunde,
Până îmi amintesc cine sunt.