vineri, 11 decembrie 2009

Vis infantil


Un colţ întunecat,
Pierdut într-un lăcaş de fum,
Împresurat de frunze crestate
Şi un omuleţ pitit,
Printre aripile visurilor
Pluteşte şi se ridică,
Adulmecă aerul,cerul
Soarele şi vântul,
Cuprinde zarea cu mâinile,
O sărută şi simte
O scânteie…un răspuns
În care noaptea se topeşte
Pe marginea clipei.
Alunecând uşor spre infinit
E fericit!
Căci atinge răsăritul,
Şi deschizându-i poarta
Găseşte …iubirea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu