vineri, 11 decembrie 2009

Rătăcire


Du-mă unde cerul
Se despică-n mii de raze;
Du-mă unde pământul
Mă aruncă peste case!


Unde soarele mă arde
Şi mă îndulceşte luna,
Unde timpul mă vinde,
Ori mă licitează- ntruna!


Aruncă-mă peste munţi şi peste văi
Prinde-mă,tu,veşnicie!
Peste vieţi şi peste suflete,
Oarbe de atâta mânie,
Sterpe de atâtea scâncete!
Vreau să mă regăsesc!


Rog îndurare,!
Rog citire în stele!
Mă veţi găsi în mare,
Printre gândurile mele,
Pe care le veţi citi
Şi le veţi arunca;
Pe care la veţi urî,
Ori îmbrăţişa!


E prea târziu acum,
Nebunul s-a dus!
Cu răbdare şi puţin scrum,
În vremuri uitate
Construiai veşnicia.


Şi o iau de la început
Spre un nou răsărit;
Fiindcă tot ce am avut
Printre suflete a pierit!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu