Desăvârşire

De la bine la rău,
De la tot la nimic,
Mă prefac şi înghit
Tot ce-mi dă Dumnezeu!


Sătul de nonsens
Si ahtiat de mânie,
Mă ridic şi sunt imens,
Când mă scutur de iubire!


Am ajuns să uit simţirea
Ce mi-a adus prezentul
Si să dorm imitând trezirea,
Fraternizând cu iminentul!


Si-am să plec din nou
Si-am să uit astă lume,
Să-mi aud propriul ecou
Si să n-am cui a-i spune!


Si iar dorm, imitând trezirea,
Visul imi inăbuşă simtirea
Si cugetele slabe si şterse
Mă aruncă răului să mă verse!


Uitaţi-vă la mine
Cum curg neîncetat!
Mângâiaţi-mă bine,
Căci voi muri înecat!


Şi mă duc spre pieire
Cum s-a dus soarele mut,
În noaptea de iubire,
Fermecat de chipu-i slut
…şi de propria-i desăvârşire!