Abandon

Ma plâng viselor ce au văzut
Suferinţele cu normă întreaga,
Pe care un om le-a avut,
De când a învăţat să meargă!



Si ies pe poarta nemuririi
Uit de trup si de viată,
Imbrăţişez fericit legea firii
Şi devin o mogâldeaţă,



Peste care trec anii si iubirea,
Trece marea si fericirea.
Ma doare si privesc,
Spre cei ce se rătăcesc!



Moarte ori trăinicie,
Toate sunt de-o seamă,
Viată si gingăşie
Încep cu ardoare să geamă!



Şi închid fereastra mea
Vă fac cu mâna şi plec,
Să dorm, în timp ce fericirea,
Mă salvează de la înec.