Mi s-a dat vreodată vara înapoi,
Ori toamna inimii?
Mi s-a făcut dreptate seara,
Ca apoi să mi se ia în zori,
Ori când mi-e iubirea în toi?
Atunci când el mă uită,
Mă simt sfâşiată.
Şi adorm lângă uşa zgâriată,
După zgomotul izvorât de a sa plecare
Să trăiesc atunci când îl respir,
Ori atunci când îl gândesc?
Să trăiesc atunci când vine,
Ori atunci când mă lasă în urmă?
Sau poate în zorii de vanilie,
În braţe puternice şi miros de bărbat,
Pe cearceaful uzat de dorinţe.
Iluzie, braţe moi, contur de ceară,
Albastru pur, pe-un ton de izbucnire
Mă pierd în el, se pierde în mine,
Şiroaie, râsete înăbuşite, gemete line,
Afară ,doar ploaia ce ne-ngâna odată suspinele
Şi cerul purpuriu care îşi aşteaptă ziua de mâine.
Interesante conotatii are acesta poezie
RăspundețiȘtergere