Lumea pe care eu o redau poate fi uşor comparată cu o frunză,ce cade încet, legănându-se,într-o adiere uşoară de vânt, pe trupul omenirii,luminată de soarele pal,stropită de roua dimineţii...Există!...De-o infinitate de ori,într-o infinitate de dimineţi senine, într-o infinitate de vieţi paralele...
vineri, 29 iunie 2012
Stare decisis
Imi lovesc tâmpla de amurg...şi-mi amorţeşte.
Zi de zi,de dimineaţă...
Mă doare viaţa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu