Timp între ziduri opace,
Siguranţă în numere,
Făclii şi frânghii o mişcă,
O întorc cu faţa la lume
Şi,orbită de întuneric,
De pânze,umezeală şi fum
Se aruncă în braţele calde
Ale ursului de pluş,
Iar podeaua de sub ea
Se ţese din propria-i piele.
Din zâmbetu-i ies creaturi mici,
Ce o leagă de pământ
De o viaţă consumată de nopţi
Şi de un teatru gol,
Pe a cărui intrare stă scris
Bine că ati venit!
de arunc papusa in pod
RăspundețiȘtergereo sa-mi fie frica in zi
ca nu o sa mai am voie
ca sa fiu printre copii.
poti sa o ascunzi subpat
si cand noaptea vine albastra
ii povestesti singur in soapta
gandurile din fereastra.
nu o sa stie nimeni atunci
ca esti inca o fetita
daca vrei poti sa te minti
ca ai ajuns la gradinita