Trenul spre cer

Îmi amintesc vremea
Când lumea venea înspre mine,
Mă sufoca şi mă cuibărea
În braţele ei strânse.
Îmi amintesc timpul
În care pierdeam trenuri,
Pierdeam adieri şi…
Pierdeam, fugind de suflet
Atunci când acesta mă chema.
Am aşteptat tot veacul
Un semn de la moarte,
Adieri uşoare şi impresii
Şi vedeam năluca vieţii
Şi iar mă pierdeam în braţele lumii,
Care, lacomă, mă întreba
Unde ai fost?...
De ce îmi văd mereu trenul
Plecând în adâncul cerului,
Eu l-am aşteptat,
Însă el nu a oprit?...